Realitate cu ghimpi
Hm... ieri,
finisînd sa citesc pe blogul lui Mihai Ghimpu articolul său recent « Înainte, că “înainte era
mai bine”…», mi-am dat seama că, involuntar, în amintire îmi
apar anii de studenție, nopți nedormite, petrecute deasupra manualelor de
politologie, dorința nebună de a cunoaște cît mai mult, stagiu de practică pe
care am avut onoarea să-l efectuez în Parlamentul RM… Da, timpuri frumose și de
neuitat... Dar, de facto, nu la toate astea am vrut să-mi concentrez atenția.
De fapt, scopul meu inițial a fost să-mi revitalizez toate cunoștințele despre
doctrina liberală. Și stiți ce concluzie
am făcut? Viziunile mele asupra principiilor și valorilor liberale, asupra
felului de a fi a unui liberal veritabil vin în contradicție cu comportamentul
politic specific domnului Mihai Ghimpu, pretins liberal numărul unu al Basarabiei. Dar, am hotărît să nu mă opresc aici. Am
accesat site-ul PL și foarte minuțios am
studiat Programul Partidului Liberal adoptat la Congresul III al PL. Ei... după aceasta, mii de scuze, domnilor. Despre
care valori liberale vorbește domnul Ghimpu? Omul, persoana, individul se află în
centrul preocupărilor PL? Chiar începi a rîde în hohot citind: «Individul trebuie să aibă puterea de a alege și a
acționa în mod liber, fără intervenția abuzivă a statului, de a-și utiliza
proprietatea și abilitățile după cum crede de cuviință...» ori, facînd referință la unul din obictivele politice principale ale PL «libertatea de exprimare și idependență
reală a mediilor de informare».. Extrem de relevant, raportînd la blogul lui Mihai Ghimpu.
Ceva timp în urmă chiar îl aplaudam pe domnul
Ghimpu, urmărind schimbările ce au survenit în ultimul timp în Mass-Media din
Moldova. Mai tîrziu mi-am dat seama că acest fapt, însă, nu-i convine însuși
lui Ghimpu. Mai mult decît atît, este profund indignat că jurnaliștii își
permit să-și expună în mod liber opiniile și să-l critice într-un fel sau altul.
Atunci cînd părerea cuiva nu coincide cu punctul de vedere al președintelui PL
, în mod automat este acuzat că ar fi promovat interesele unor hoți, mafioți,
contrabandiști sau catalogat drept «dușman al poporului»
sau agent al FSB-ului, care,
neapărat, apără interesele Rusiei în
detrimentul interesului național al RM. În ceea ce privește Rusia, e o temă
aparte și cred că cel mai dureros moment pentru Ghimpu. Uneori am impresia că
în discursurile sale rostește de mai multe ori «Rusia» decît «Moldova». De unde atîta afecțiune pentru Rusia și pentru tot
ce este legat de ea? Anume Ghimpu (neluînd-o în calcul pe doamna Pavlicenco,
liderul partidului PNL), concentrează atenția publicului larg asupra Federației
Ruse. Nu ne interesează pe noi societatea civilă, simpli cetățeni conturile de
reglat pe care le are Ghimpu. Oare dacă cineva nu cunoaște că Gheorghe
Ghimpu, fratele onorabilului Mihai Ghimpu a fost judecat în data de 13 și a
murit tot pe data de 13, la ora 13 automat trece în «lista neagră» a
trădătorilor de Patrie? Absurd. Strigător la cer.
Din articolul lui Ghimpu: «Rusia –țară care ne tratează ca pe niște
animale sălbatice...». Și dumnealui cum ne tratează? Sau este firesc
comportamentul pe care l-a avut în repetate rînduri față de jurnaliști? Nu
sunteți la curent întîmplător cui îi
aparțin expresiile gen «cumpărați
și răscumpărați», «lingăi și vînzători de țară», «rușine de așa școală și așa generații»?
Și toate aceste insulte la adresa, redactorului-șef al ziarului «Adevarul
Moldova», Alina Țurcanu, care în timpul
emisiunii «În Profunzime» сu Lorena Bogza, ce-l avea ca invitat pe Mihai Ghimpu, și-a
exprimat opinia în legătură cu reacția lamentabilă pe care a avut-o PL, la fel
ca și întreaga clasă politică, la tragicul eveniment de la Pădurea Domnească și
tăcerea criminală a vînătorilor. Ah!, cîtă intelegență, ingeniozitate, cîtă stăpînire
pe sine, tact și diplomație «Jos pălăria»! Probabil că atît umila mea persoana, cît și
întreaga comunitate nu ar avea o astfel de reacție-șoc, dacă s-ar întîmpla
pentru prima oară cînd liberalul face astfel de declarații jignitoare în raport cu mass-media. Dar, din păcate,
pentru Mihai Ghimpu este ceva obișnuit,absolut firesc.
Ulterior, dl Ghimpu a acuzat postul de
televiziune Pro TV pentru faptul că a publicat un reportaj în care
Asociația de prevenire a corupției a
acuzat Partidul Liberal de corupție, facînd referire la ministrul Ecologiei,
Gheorghe Șalaru, care ar fi prejudiciat bugetul statului cu milioane de lei. Mihai Ghimpu a afirmat «V-aș da în judecată, dar sunt mai presus
ca Pro TV-ul vostru. Praf vă fac de azi înainte». Nu-mi aduc aminte să ne fi învățat la faculatate cineva din lectori să
utilizăm astfel de expresii, dar, posibil am fost absentă eu la acea pereche.
Adica, în țara
noastră exclusiv d-ul Ghimpu este în drept să acuze pe toți și pe fiecare, dar
nu admite nici un gen de critică la adresa sa sau a partidului pe care îl
conduce. Democrație, nu altceva.
Acum, ținta d-lui
Ghimpu a devenit Jurnal Trust Media. Cine va fi următorul?
Cu totul ieșit
din comun este faptul că liderul PL îi
vrea după gratii pe editorialiști, jurnaliști, comentatori politici și pe toți
cei care, cum zice el «îl calomnează». Recent domnia sa a declarat: «Atunci cînd depășește toate limitele, presa trebuie pedepsită penal», adăugînd «Foarte rău că ați intrat în luptă cu PL-ul». La acest capitol, urmează să
precizăm că din 07 mai 2004 a intrat în vigoare excluderea Art.170 «Calomnia» din Codul Penal al RM. Acest art. prevedea: «Calomnia, adică răspîndirea cu bună-știință a unor
scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoțită de învinuire de
săvîrșire a unei infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave ori
soldată cu urmări grave».
Nu pot să-mi dau seama cum o astfel de abordare vine în concordanță cu
obiectivele pro europene ale liberalilor. După mine, e mult mai aproape, ba chiar
identică, cu poziția Rusiei - unica țară care în 2012 a revenit la răspunderea penală pentru
acuzația de calomnie. În acest sens, cît
de banal nu ar suna, dar apar înrebările: «Cine este agent al FSB-ului rus?», «Cine pledează doar de
ochii lumii pentru integrarea europeană?». Din păcate, e prea mare discrepanța dintre
obiectivele declarate și realiatea. Asta este Moldova, asta este Patria
noastră, asta este clasa politică pe care am ales-o…