Patru ani de incertitudine, de confuzie și imoralitate
Patru ani s-au scurs de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Optimismul de atunci a cedat locul pesimismului, dezamăgirii și disperării totale. Nu a mai rămas nici urmă din entuziasmul de altădată, iar speranțele și încrederea într-un viitor frumos și prosper, s-au dovedit a fi doar iluzii și vise neîmplinite. La ce asistăm astăzi? Răspunsul este evident, căci suntem martorii oculari a ceea ce se petrece în jurul nostru. Sate pustii, case părăsite, bătrîni lăsați in voia sorții, umiliți și nevoiți să-și ducă existența în mizerie și sărăcie totală, copii lăsați în grija rudelor de către părinții plecați masiv din țară in căutarea unui loc de muncă, școli închise și acest șir poate fi continuat la infinit. Oare aceasta ne-am dorit noi patru ani în urma, ieșind în centrul Chișinăului pentru a susține opoziția comunistă și scontînd lozinci gen "Jos comuniștii", "Vrem alegeri repetate" etc.? Pentru asta și-a pierdut viața Valeriu Boboc? Și-au imaginat acei tineri maltratați în comisariatele de poliție din capitală că vor fi dați uitării și ignorați? Întrebările rămîn doar întrebari. În pofida faptului că practic toate partidele care au trecut pragul electoral în urma alegerilor parlamentare repetate au promis că vor dezvălui adevărul despre 7 aprilie,nici astăzi nu avem o finalitate și, probabil, că nu vom primi răspunsuri nici în viitorul apropiat. Dosarul 7 aprilie se află în continuare la capitol de investigații la Procuratura Generală. Astfel, Ziarul de Gardă atrage atenția asupra faptului că « majoritatea oamenilor legii care au făcut justiție prin comisariate și-au păstrat funcțiile, unii chiar fiind avansați» . Printre aceștia pot fi menționați, de exemplu, Oleg Melniciuc, finul de cununie al președintelui Curții Supreme de Justiție și membru CSM, Mihai Poalelungi, dar și Ghenadie Morozan, cumnatul controversatului om de afaceri și oligarh Vlad Plohotniuc.
În aceeași oridine de idei, nu putem sa nu trecem în revistă numele lui Gheorghe Papuc, ministru de Interne în timpul evenimentelor din aprilie 2009 și Vladimir Botnari, care ocupa în acea perioadă funcția de comisar general al Comisariatului General de Poliție, ambii fiind învinuiți de către procurori de neglijență în serviciu, soldată cu decesul lui Valeriu Boboc și cu alte urmări grave. În dimineața zilei de 29 decembrie 2011 magistrații de la Judecătoria Centru - Ștefan Niță, Ion Busuioc și Vladimir Brașoveanu au pronunțat sentința de achitare pe numele celor doi generali pe motiv că «faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate».
Fără finalitate rămîne în continuare și dosarul intentat pe numele lui Valentin Zubic, șef al statului-major în perioada protestelor din 7 aprilie 2009. Zubic, fiind cercetat pentru neglijență în serviciu, soldată cu urmări grave – decesul lui Boboc – a fost pus sub învinuire încă în 2011. Cu toate acestea, dosarul pînă în prezent nu a fost transmis în instanța de judecată. Întrebat la ce etapă este dosarul și cînd ar putea fi finalizat, Sergiu Roșu, procurorul secției exercitare a urmăririi penale în cauze excepționale, a declarat că «încă nu a fost acumulat suficient material probator ca dosarul să fie transmis în instanță de judecată. Se lucrează la acest dosar, sunt audiați martori, cred că nu e relevant să vă spun cîți martori au fost audiați, mai există dificultăți, dar...acumulăm material probator». Mi se pare oarecum straniu, de ce ar decide domnul Roșu ce ar fi și ce nu ar fi relevant pentru noi, societatea civilă. Bine mersi, e mult mai simplu și mai convenabil funcționarilor publici de a ne spune de fiecare dată cîteva fraze generale, pregătite din timp. Dar, cîtă răbdare și smerenie mai are poporul moldav? Cît va mai tăcea, aplicînd capul și ascultînd «adevărurile» aleșilor? Culmea e că în timp ce organele de drept continuă să acumuleze material probator, Valentin Zubic rămîne a fi membru al Asociației «Alianța pentru Justiție și Drepturile Omului» scopul căreia este «promovarea principiilor democratismului, supremației legii și guvernării responsabile». Apropo, Asociația respectivă este condusă de Vitalie Pîrlog, fost ministru al Justiției în perioada protestelor din 7 aprilie 2009, actualul candidat la funcția de procuror general.
Singurul acuzat de moartea lui Valeriu Boboc este Ion Perju, fost colaborator al Comisaritului General de Poliție (CGP). Acesta din urmă a fost reținut la 6 aprilie 2010, drept urmare a difuzării imaginilor video din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 în PMAN, în care este surpins lovind cu piciorul în Valeriu Boboc. Ion Perju a fost identificat de către colegii săi după «costumul albastru». Domnilor, drept cine ne cred guvernanții și așa numiți «oameni ai legii»? A fost găsit «țapul ispășitor» și punctum? Mai mult decît atît, nici măcar părinții răposatului Valeriu Boboc nu cred că Ion Perju este singurul vinovat de moartea fiului lor. Într-un interviu acordat Ziarului de Gardă, Victor Boboc, tatăl lui Valeriu Boboc a declarat: «În dosarul nostru nu sînt pedepsite persoanele care ar trebui să fie pedepsite».
Meditînd asupra celor menționate, mă frămîntă o multitudine de emoții, iar prima ce îmi vine să zic e «Moldova – țară de minune».
Deci, ce a fost acel 7 aprilie? Cine se face vinovat de cele întîmplate? Cine va purta răspundere? Cine ne va oferi răspunsuri? Cine? Cine? Cine?!!!.................
